Am facut socoteala cat e acel 2%. Data fiind cota unica de impozitare pe venit de 16%, 2% dcin inpozit ar fi ceva mai mult de 3 la mie din venit. Adica trei lei (hartii de-alea verzi) la fiecare zece milioane (zece hartii de-alea albastre). Cu alte cuvinte, alergatura cu hartiile aduce dupa ea donarea a ~10 RON pe luna (give or take, stiu destui oameni cu mai putin de trei mii salariu si destui peste;probabil media e sensibil mai jos, mi-a fost frica sa ma interesez). Nu stiu altii cum sunt dar eu incerc sa sustin diverse cauze nobile si nu gasesc imposibil sa dau de mai multe ori pe an fabuloasa suma de un milion si ceva. Direct celor care au nevoie de ea, fara jdemii de ture prin diverse ministere.

Departe de mine gandul de a sugera oamenilor sa NU doneze acei 2%. By all means, daca puteti gasi timpul necesar sa completati si depuneti formularul cu pricina, do it! Dar tineti cont ca e vorba de un milion si ceva (intr-un an, aproape 4% din venitul pe o luna). Nu e doar o bifa, e un bun inceput. In ultimele doua luni am intalnit o gramada de cauze carora as fi dedicat daca nu timp si efort, macar niste bani si intentionez sa o fac pentru cat mai multe dintre ele in anul urmator. Recomand asta oricui a fost macar vag interesat de programul "Doi la suta".

Nota: Din varii motive nu am finalizat inca questul cu dhcp mentionat mai devreme, asa ca ma voi abera artistic pe alta tema

Poate stiti, poate nu stiti, dar foarte de mult (la scara internetului) am urmat o facultate de constructii (pe care pana la urma n-am mai terminat-o, dar asta e o poveste pt. alt loc). In decursul primilor ani in care am fost bursier etc, am capatat o pasiune deosebita pentru materiile catedrei de Mecanica Constructiilor, suficient cat sa si iau niste premii nationale pe tema asta.

Cum nu ma indoiesc ca marea majoritate a celor cativa cititori nu sunt familiari cu materiile in cauza, incerc sa fac un scurt rezumat cat sa-mi sustina argumentatia (cei care stiu sunt rugati sa treaca cu vederea daca mai calc pe langa, dat fiind ca-s amintiri lasate in paragina de ~10 ani, si sa-mi dea mail cu corecturi daca e cazul):

• Mai intai a fost Mecanica unde am invatat cinematica, adica despre cum se misca solidul rigid, adica un corp ideal complet nedeformabil (si cateva alte chestii, gen notiuni de statica si dinamica, dar nu la ele ma refer deocamdata).
• Dupa aceea a venit Rezistenta Materialelor unde se renunta la ipoteza materialului complet nedeformabil si se zice ca e perfect elastic (are deformatii, dar sunt direct proportionale cu deplasarile, pentru orice valoare - materialele reale sunt suficient de aproape de asta la deformatii suficient de mici). In plus, ca sa fie mai usor de operat cu noul val de probleme, am operat pe bare, o abstractizare a corpurilor suficient de lungi spre deosebire de sectiunea lor si cu incarcari statice, adica totul era in echilibru indiferent. Spre sfarsitul cursului si mai departe la Teoria Elasticitatii, am inceput sa mai renuntam la cateva abstractizari: fie flambajul, fenomenul cand un corp comprimat devine instabil si incepe sa aiba deplasari laterale incontrolabile (comprimati suficient de tare un chibrit pe lungul lui si o sa intelegeti la ce ma refer), fie incarcarea sub soc, fie materiale care de la un anumit efort se comporta perfect plastic (deformari continue la efort constant - destul de similar cu otelul aproape de rupere), fie oboseala materialului (de ce ce e in regula o data risca sa nu fie in regula de 10.000 de ori), fie comportarea placilor plane sau curbe.
• In paralel am inceput sa invatam despre structuri mai complexe la Statica, mai intai asa zis "static determinate", adica suficient de articulate incat deformatiile sa nu induca alte eforturi in cascada, mai tarziu "nedeterminate", adica cu mai putine articulatii (si cu mult mai multe calcule) si mai apropiate de realitate. Mai intai structuri plane si mai tarziu spatiale.
• Si totul se incheie cumva glorios cu Ingineria Seismica, unde structura incepe sa aiba masa si sa fie supusa la diverse vibratii, stiind ca raman in continuare o gramada de simplificari ale modelului real: de exemplu la cursul de Beton am invatat o gramada de chestii despre comportamentul materialelor compozite ca betonul armat.
• Ca cireasa de pe tort,prin anul IV am avut si un curs dedicat simularii pe calculator, unde prin puterea seriei paralele de matematici (analiza matematica + matematici speciale, combinat cu algebra + analiza numerica), putem face un model de calcul mai complex decat ce folosisem pe hartie pana atunci dar in continuare cu o serie de simplificari, abstractizari si presupuneri.

Asa, acum ca am insirat toata panoplia de sfinti (sau pentru diversi restantieri, diavoli) ai primilor 3 ani ai facultatii pe care cu mandrie am urmat-o, care e legatura cu administrarea de sisteme? E OK sa presupui diverse lucruri care sa-ti simplifice viata, atata timp cat ramai constient de acele presupuneri si stii sa le verifici validitatea sau marja de eroare.

Primul exemplu care imi vine in minte: monitorizezi incarcarea procesorului. Procesul de monitorizare consuma si el ceva cicli de CPU, ceea ce e acceptabil atata timp cat nu e semnificativ (de exemplu daca faci poll foarte des, sau daca masina e foarte idle). Hmm, nu stiu daca e cel mai elocvent exemplu, poate gandesc ceva mai bun (sau imi sugereaza cineva ceva).

So, de cateva luni incoace am renuntat sau abandonat o gramada de lucruri in incercarea (deocamdata fara succes) de a-mi reorganiza un numar in crestere de probleme personale. Blogul asta e pe lista de ceva vreme, mai ales ca a fost pornit oarecum la misto si tinut doar sub forma de carnet de notite public (cel putin postul cu losetup cu offset mi-a fost de folos de cateva ori de cand l-am scris), iar in ultima vreme n-am mai prea dat de subiecte pe care sa ma simt suficient de stapan incat sa le abordez in public, asa ca am preferat sa adopt politica "decat sa spui o tampenie, mai bine taci din gura". Am cochetat o vreme cu ideea de a face un soi de wiki+blog dar ma simt nevoit sa admit ca necesita prea mult spirit organizatoric.

Fascinant e totusi ca sunt cateva zeci de oameni care au considerat ca merita sa se subscrie la rss-uri (inclusiv cineva care ma citeste pe ipv6 din roedu via google reader, hello ), asa ca nu ma mai simt complet indreptatit sa-mi bag picioarele sau sa o dau in posturi emo. Drept urmare, invit cetatenii care ma urmaresc sa ma lamureasca si pe mine ce zic asa inteligent sau ce va asteptati sa zic asa inteligent, poate reusesc sa simulez ceva. Nu in commenturi, pe e-mail catre rpetre at gmail.com. Asa cum am mai zis, daca efortul de a scrie mailul e prea mare, probabil ca nu era foarte important anyway (asa ma scuteste si de filtrat comment spam).

Si ca sa nu fiu complet egoist, mai fac o data reclama la activitatile pe care (inca) le sustin: wiki-ul lug.ro (saracut in content, dar ca orice wiki, necesita contribuitori mai multi ca sa aiba content de calitate) si intalnirile lunare RLUG, momentan doar in Bucuresti, dar poate cine stie... Va asigur ca sunt mai interesat de ce puteti voi contribui la astea decat de ce contribui eu la blogul asta.

Have fun.

Sarbatori fericite!

"Nimic care sa poata fi cumparat cu bani" cica nu se pune, asa ca, vorba cantecului, pentru toate celelalte exista Mastercard. Drept urmare miile de cititori care vor sa ma copleseasca cu cadouri pot sa foloseasca wishlistul meu de pe amazon

PS1: Sincer, nu ma astept la nimic, mai ales pe criza asta...

PS2: pt. cinevrea totusi carti pt.el, daca sunt de la O'Reilly sugerez sa comparati si pretul comenzii facuta direct de la ei, folosind cuponul oferit RLUG ca membra in programul O'Reilly User  Groups. Nu sunt diferente fenomenale fata de Amazon, dar cred ca depinde de la caz la caz. Detalii pe wiki-ul RLUG.

Nu sunt de parere ca parlamentarii sunt niste sfinti, dar intr-o democratie normala asta se rezolva prin interesul societatii civile fata de activitatile alesilor in parlament si de selectarea unor oameni mai capabili, nu prin imputinarea parlamentarilor. Ma deranjeaza enorm ca arma electorala a d-lui Basescu este pictarea in culori pastelate a tabloului "Presedintele erou in lupta cu imbuibatii si lenesii din parlament", tablou care a fost folosit si in meciul anterior dintre Presedintie si Parlament.

Ma deranjeaza ca li se serveste in continuare romanilor reteta statului stalinist, in care e un Tatuc care are el grija de tot si care uneori trebuie ajutat sa se descotoroseasca de elementele care il impiedica. Vreau sa traiesc intr-un stat democratic in care institutiile care il conduc sa fie formate din oameni care se urmaresc unii pe altii, nu din putini care sa-si faca treburile nederanjati.

In mod normal mi se cam falfaie de politica romaneasca, fiind constient ca adevaratele directii de urmat se vor impune de la Bruxelles, Geneva, Washington, Moscova sau Beijing, dar de data asta ma deranjeaza si ma jigneste personal campania asta cu referendumul. La presedinti e o decizie imposibila, din cei 12 candidati fiind 4 cu ceva sanse si 8 fara. Cei 4 sunt un presedinte mitoman cu mania grandorii, un nene care abandoneaza o functie in care a fost ales pentru un potential ciolan mai mare si doua marionete fara personalitate proprie care or sa deserveasca grupari de interese pe care le putem doar banui. Asa ca in turul 1 probabil o sa votez "cu roacherul" (care n-are nici o sansa) doar ca sa nu anulez votul. Oricum daca nu era referendumul nu ma oboseam sa ies din casa.

• s-a lansat Fedora 12 si desi nu ma omor foarte tare dupa distributia asta, am profitat de invitatia la Berbecu sa beau o bere cu cativa cunoscuti si cativa necunoscuti si sa cuget la numitorul comun care defineste diferitele comunitati romanesti de OSS (dar despre asta, poate in alt post);
• am iesit din Bucuresti sa vad ploaia de stele din noaptea asta si desi n-am vazut sutele de meteori la care ma asteptam, cele 3-4 dare de lumina prinse au fost de-a dreptul spectaculoase. Abia acum realizez ca nu mi-am pus o dorinta si nu ma prind daca functioneaza retroactiv;
• insomniile inca persista

Je ne connaîtrai pas la peur, car la peur tue l'esprit. La peur est la petite mort qui conduit à l'oblitération totale. J'affronterai ma peur. Je lui permettrai de passer sur moi, au travers de moi. Et lorsqu'elle sera passée, je tournerai mon œil intérieur sur son chemin. Et là où elle sera passée, il n'y aura plus rien. Rien que moi.

Non devo avere paura. La paura uccide la mente. La paura è la piccola morte che porta con se l'annullamento totale. Guarderò in faccia la mia paura. Permetterò che mi calpesti e mi attraversi. E quando sarà passata, non ci sarà più nulla. Soltanto io ci sarò.

No conoceré el miedo. El miedo mata la mente. El miedo es el pequeño mal que conduce a la destrucción total. Afrontaré mi miedo. Permitiré que pase sobre mi y a través de mi. Y cuando haya pasado, giraré mi ojo interior para escrutar su camino. Allí por donde mi miedo haya pasado ya no quedará nada, sólo estaré yo.

Eu não temerei. O medo é o assassino da mente. O medo é a pequena morte que traz a total obliteração. Eu enfrentarei meu medo, permitirei que ele passe sobre mim e através de mim. E quando houver passado, voltarei meu olhar interior para ver sua trilha. Para onde o medo se foi, não haverá nada. Só eu restarei.

Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea maruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Și, dupa ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu.

GOTO 10