Prin prisma experientelor din ultimele saptamani de cand mi-am tras IPv6 nativ acasa si il folosesc on a daily basis (spre deosebire de ultimii ani cand era doar ceva in plus pe un server), ma bate gandul sa ma apuc sa fac ceva ghid/howto/faq despre chestiile invatate, nu de alta, dar e o lipsa crasa de documentatie disponibila pe net, rfc-urile sunt ingrozitor de stufoase, iar in romana nu gasesti mai nimic. Btw, am inceput ceva pe wiki.lug.ro si vad ca mai apar contribuitori, dar pagina de acolo o sa fie mentinuta scurta si la obiect ca sa nu plictiseasca lumea.

Nu stiu inca cum o sa fac, fie ceva serial aici, fie pe wiki, fie altfel (de mult voiam sa-mi fac un soi de personal wiki, formatul de blog mi se pare cam aiurea), si inca nu-s mare specialist (de exemplu chestiunea care ma framanta acum e cum fortez reconfigurarea interfetei fara sa o restartez).

First things first: ceva sugestii cu ce sa incep?

Pe vremea cand se potcovea puricele cu 99 de oca la picior si invatam eu despre web, asta insemna CGI si presupunea sa iti scrii tu headerele HTTP si sa decodezi query-string si asa mai departe numai ca sa faci o singura pagina. Dupa aia au venit PHP dark ages unde nu mi-am facut problema sa scriu de la zero mai mult de 2-3 formulare si niste rapoarte.

Lately am inceput sa dau de frameworkurile astea post-web2.0 si gasesc o gramada de idei interesante. Recunosc ca nu m-am dat prea tare in vant nici dupa Ruby nici dupa Python, dar Rails, pe de o parte si specificatia WSGI, pe cealalta, fac totusi niste chestii dragute. Suficient de dragute astfel incat sa apara si in Perl niste module care sa promita zero-bullshit webapp development & deployment. unele chestii sunt suficient de cool ca am invatat sa ma joc cu ele practic peste noapte: Plack, Dancer, Mojolicious.

Partea frustranta e ca nu ma pricep sa fac design de aplicatii web. Nu, nu ma refer la designul vizual (stiu mai mult HTML si CSS decat mi-ar face vreodata placere sa recunosc iar nici la capitolul UI nu-s chiar nedus la scoala), ma refer la arhitectura. De exemplu cartile de Catalyst pe care le-am citit (care era copilul minune al Perl in materie de web frameworks pana anul trecut inainte de aparitia PSGI) pleaca de la premisa ca cititorul stie ce e aia MVC si mai ales cum sa-si muleze aplicatia pe patternul cu pricina. Eu sincer sa fiu n-am avut ocazia sa scriu cod in mediu asa structurat, iar problemele cu care am eu cel mai des de-a face (sa parsez, transform si editez datele altora) par a fi straine tuturor howto-urilor.

Si nu e doar problema de backend, ci si de interfata, mai exact cum imi fac layoutul url-urilor. REST e teh shit, foarte frumos, dar cum faci design la un API decent? Tot ce-am gasit pe net e un mare circlejerk cu design patterns si cu singletoane si factories si asa mai departe de ma face sa cred ca le-a luat tuturor Java mintile. Ma rog, so far am gasit ceva, dar e prea putin si se opreste imediat ce devine interesant.

Poate pls cineva sa-mi recomande ceva resurse (web sau print) care sa explice problemele astea asa mai ca pentru ingineri?

A, adresa serverului e "minecraft.ro"

Ce-am facut: am aranjat sa servesc un "hello world" atat direct cu node.js, cat si via AtomWS (caruia a trebuit sa fac niste mici modificari sa mearga cu node 0.4.8 din Debian), si ca textfile din apache-ul instalat local, cat si ca aplicatie Plack pentru perl, servita fie cu HTTP::Server::PSGI, fie cu Twiggy (un webserver bazat pe AnyEvent). M-a batut gandul sa caut si chestii in Python sau Ruby (cu Tornado respectiv EventMachine), dar am decis ca ma pricep prea putin la astea anyway asa ca m-am oprit aici.

Concluziile au fost ca:

• apache se tine suficient de bine pe picioare (mi-a dat cei mai mici timpi de raspuns, nu reusesc sa-mi explic de ce), insa la concurenta mare tinde sa dea erori si ramane in urma fata de resul la numarul de requesturi pe secunda (in jur de 1000/s);
• HTTP::Server:PSGI nu imi da failed requests (desi la concurenta mare crapa ab-ul, poate e laptopul meu de vina), insa e destul de slow raspunsul si ca numar de requesturi pe secunda se invarte pe langa apache. De notat insa ca H::S::P e gandit doar pt. development si teste, nu pentru productie
• trecand in zona de event-based webservers, node.js e... interesant. Mi-a raspuns cu aceeasi frecventa indiferent de nivelul de concurenta. 10, 100, 1000, 2000 de requesturi simultane, el tot cam cu 6500/s raspundea, se constata doar o usoara crestere a imprastierii rezultatelor
• folosind AtomWS peste node.js, scade putin rata de raspuns undeva pana pe la 5000/s, curios insa ca se consolideaza rezultatele, sunt mult mai grupati timpii de raspuns decat la versiunea cu barebone node. Habar n-am ce inseamna asta;
• arma mea secreta, twiggy, s-a comportat foarte bine, scotand cam 3500 req/s si ma pregateam sa inchei acest articol pe o nota impaciuitoare pana mi-a dat prin cap sa ma uit pe plackperl.org dupa alte webservere, asa ca l-am gasit pe
• Feersum, bazat pe libev (la fel ca node.js), recomandat pentru situatii cu concurenta mare. Feersum a avut nesimtirea sa nu scoata mai putin de 10500 de requesturi pe secunda (concurenta mai mare de 2000 nu pot pe o singura masina din cauza de ulimit -n)

Poate o data reiau problema mai serios, similar cu nenea asta si fac si eu niste poze frumoase.

For now, pot dormi linistit stiind ca nu va trebui sa fac reconversie profesionala pe javascript (asa cum am scapat pana acum si fara sa invat prea mult Erlang).

La modul serios, pare foarte cool node.js si incepe sa-si justifice intrucatva hype-ul (asta fiind, by the way, singurul rezultat concret al testelor de mai sus).

La putin timp ne-am cumparat si un domeniu smecher in ideea sa facem serverul mai public dar nu eram nici unul pregatiti sa facem politie cu grieferii, asa ca ar fi fost o activitate extrem de masochista (de notat ca asta era vremea lui alpha, cand mod-urile nu prea erau suportate, bukkit mod inca nu aparuse iar hMod mergea din an in pasti pana aparea alt update cu care nu mai era compatibil), asa ca a ramas putin in staza proiectul. Then Cataclysm happened, real life happened, work happened.

Am tot urmarit insa comunitatea Minecraft, in special pe Reddit, si se pare ca lately s-au mai stabilizat lucrurile, nu mai sunt buguri asa jenante in SMP, aparent exista moduri de admin care chiar functioneaza, ba chiar si servicii comerciale, asa ca m-am gandit sa dau cu matura prin server in vederea patchului 1.8 care e pe vine.

Nu m-am obosit inca cu bukkit mod si alte ozn-uri, pentru ca probabil vor trebui updated cand apare 1.8, am zis ca dau drumul free la un server si-i resetez harta din cand in cand in caz de griefing. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca cineva simte nevoia sa-i dea flood de vreo 3-4 zile (aparent au aparut si pe la noi servere cu conturi platite si probabil nu le place concurenta). Am eu ac si de cojocul lor dar mai dureaza, nu de alta, dar am servere mai importante (si mai ales care produc bani) de care sa ma ocup.

Meanwhile, daca printre vasnicii mei cititori (care asa putini cum sunt, sunt mai inteligenti decat media sau macar mai rabdatori) se gasesc pasionati de Minecraft (nu zic amatori pentru ca se pare ca toti cei pe care-i prinde jocul devin maniaci ), dati-mi de stire, s-ar putea sa am teren (virtual) de dat.

Inca incerc sa ma lamuresc cam care ar fi patternurile de utilizare, dar pare dragutel pana una alta. Sper sa publice un API (ca si FB sau Twitter) sa poata fi integrat si de catre altii (chestia aia cu +1 mi se pare la fel de naspa ca si like-ul de fb si am dezactivat-o). Cum eu cu organizarea stau cam prost, nu mi-e inca foarte clar ce cercuri sa fac, vedem in functie de cine mai apare.

Ah, alt dezavantaj major ar fi ca se leaga cu profilul de google (da, ala de pe google.com/profiles) si ca desi suporta contacte "mail only", nu e foarte clar de unde le ia, ca nu le vede pe alea aranjate frumos in contacts.

Si sa nu uit, vrea musai-musai-musai sa se lege cu picasa web, asa ca daca aveti galerii non-publice, studiati mai atent ce se intampla cu ele (de exemplu daca taguiesti pe cineva intr-o poza, respectivul are acces la toata galeria).

On the plus side, peste tot sunt controale de limitare a vizibilitatii (inclusiv poti da disable re-share, ceea ce poate fi util pt. cei mai secretosi).

So, daca aveti profil de google si ne cunoastem, dati de stire sa ne conectam.

PS: Desi pe prima pagina zice ca n-au invitatii si nu se foloseste sistemul de la gmail si wave cu X invitatii, poti adauga pe cineva trimitandu-i un mesaj cu audienta limitata (poti da doar la o adresa de mail sa zicem). In mailul primit, respectivul va avea un link cu "add comment" sau asa ceva. Click pe el si apare pagina de join. Have fun!

We tell people we use Linux because it's secure. Or because it's free, because it's customizable, because it's free (the other meaning), because it has excellent community support...

But all of that is just marketing bullshit. We tell that to non-Linuxers because they wouldn't understand the real reason. And when we say those false reasons enough, we might even start to believe them ourselves.

But deep underneath, the real reason remains.

We use Linux because it's fun.

It's fun to tinker with your system. It's fun to change all the settings, break the system, then have to go to recovery mode to repair it. It's fun to have over a hundred distros to choose from. It's fun to use the command line.

Let me say that again. It's fun to use the command line.

No wonder non-Linuxers wouldn't understand.

The point with Linux fans is we use Linux for its own sake. Sure, we like to get work done. Sure, we like to be secure from viruses. Sure, we like to save money. But those are only the side effects. What we really like is playing with the system, poking around, and discovering fascinating facts about the software that lies underneath it.

Cred ca am face bine cu totii sa constientizam ceva mai mult lucrurile astea

Pasul 0: sign up for EC2 la http://aws.amazon.com/ec2/ , enjoy the phone.

Pasul 1: Get the certificates. aws.amazon.com, sign it to aws console, account, security credentials, access credentials, x509 certificates, create new. Downloadeaza si cheia privata si certificatul. Fa un director ~/.ec2 in care sa le salvezi. Pentru siguranta, chmod -R go-rwx ~/.ec2 . (Atentie mare cu certificatul ala ca are acces direct la credit card ).

Pasul 2: Downloadeaza utilitarele de consola de ec2 de la http://s3.amazonaws.com/ec2-downloads/ec2-api-tools.zip . Extrage bin si lib din el si muta-le in ~/.ec2. Daca n-ai sun-java6-jre, instaleaza-l.

Pasul 3: Environment-ul. Pune-ti undeva in ~/.bashrc sau unde iti pui variabile de mediu urmatoarele:

# environment variables for EC2
export EC2_HOME=~/.ec2
export PATH=$PATH:$EC2_HOME/bin
export EC2_PRIVATE_KEY=$EC2_HOME/pk-XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX.pem
export EC2_CERT=$EC2_HOME/cert-XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX.pem
export EC2_URL=https://ec2.eu-west-1.amazonaws.com
export JAVA_HOME=/usr/lib/jvm/java-6-sun

"XXX"-urile se inlocuiesc cu numele certificatului si cheii luate in pasul 1. De notat ca mi-am setat EC2_URL astfel incat daca nu specific regiunea sa foloseasca by default regiunea eu-west-1, unde prefer sa-mi fac instantele. In lipsa acestei variabile, va prefera ec2.amazonaws.com care este us-east-1. Diferentele probabil nu conteaza. JAVA_HOME trebuie setat daca nu l-a facut Java la instalare, trebuie sa dea in directorul care contine jre/bin/java.

Test time: Source the profile (sau deschide un terminal nou) si ruleaza 'ec2-describe-regions'. Daca nu merge, you skipped a step. Daca merge, trebuie sa apara o lista cu regiunile de ec2 (la ora actuala, 1 europa, 2 america si 2 asia). Da, e normal sa dureze >5s , get used to it

Pasul 4: Cheie de ssh.

ec2addkey RPETRE > ~/.ec2/RPETRE.pem
chmod 600 ~/.ec2/RPETRE.pem

(Ofc, in loc de RPETRE poti utiliza alt identificator al cheii).

Pasul 5: Pornirea unei instante noi.

Dat fiind ca Ubuntu de ceva vreme face release-uri si in cloud, am decis sama joc cu o imagine de la ei. La http://uec-images.ubuntu.com/releases/lucid/release/ sunt AMI-urile oficiale pentru 10.04 LTS, in toate regiunile, pe 32 si 64 biti. Eu am notat ami-311f2b45, varianta 32bit din eu-west-1. De notat ca AMI-urile nu sunt valide decat in regiunea aleasa via EC2_URL.

ec2-run-instances ami-311f2b45 --instance-type t1.micro -k RPETRE

Comanda de mai sus o sa returneze numele instantei (i-xxxxxx) si statusul "pending".

ec2-describe-instances i-xxxxxxx va returna starea instantei, dureaza cateva minute pana se transforma din "pending" in "running". Cand e "running", va avea un nume foarte lung, care se termina in compute.amazonaws.com. Ala e IP-ul pe care se poate face SSH. But first...

Editeaza ~/.ssh/config si adauga urmatorul paragraf:

host *.amazonaws.com
User root
StrictHostKeyChecking no
IdentityFile ~/.ec2/RPETRE.pem
UserKnownHostsFile ~/.ssh/ec2_hosts

Asta ca sa nu se planga la fiecare noua instanta ca n-a mai vazut-o si sa nu polueze known_hosts cu catralioanele de instante viitoare. Pentru cei paranoici care vor sa verifice fingerprintul cheii de ssh (bravo!), scoateti linia cu keycheck si tineti minte comanda ec2-get-console-output.

Ok, acum ar trebui ca ssh ubuntu@numefoartelungdeinstanta.compute.amazonaws.com sa mearga seamlessly (cu cheia cu care a fost creata instanta).

Cand te-ai plictisit de instanta, ruleaza ec2-terminate-instances i-xxxxxx si cateva minute mai tarziu o sa dispara. Atentie, billingul se face cu ora, incepand din momentul in care s-a lansat instanta, practic daca ii dai terminate in primele 55 de minute de cand ai pornit-o, ai de plata 2.5 centi, daca depasesti 60 de minute inca 2.5 centi, samd. (plus costul de bandwidth).

Mno, cam atat deocamdata. Daca ma mai joc, o sa mai pomenesc si despre security groups si load balancer, poate si despre storage.

La conectarea "utilajului" intr-un port USB, e vazut ca "Bus 005 Device 009: ID 0529:0600 Aladdin Knowledge Systems eToken Pro 64k (4.2)". M-am uitat rapid prin aptitude sa vad ce am prin sistem legat de pkcs11 sau smartcards, aparent era doar libpcsclite1 (dependinta a lui wpasupplicant, relativ ciudat). Aveam niste soafte primite de la Digisign, dar am zis ca sa fac un minim efort sa vad cum ma scot "default" fara ele. N-am obtinut mare lucru in afara de site-ul http://www.etokenonlinux.org/ (unde sunt tot felul de informatii cool, dar revin mai tarziu).

Eh, mi-am luat inima in dinti si am instalat din bundle-ul primit pachetul pkiclient (versiunea 5.0 SP1, build 59, pentru Ubuntu, dar nici pe Debian n-are nici o greata). Ca o paranteza, lintian pkiclient*deb a dat 2003 linii de output, iar scriptul de postinstall e cam din topor, as fi curios in ce masura cei de la Alladdin ar fi dispusi sa-l aduca mai la normal. Respectivul pachet depinde de libqt4-core, libqt4-gui si pcscd. Primele doua sunt cauzate de clientul clica-clica scris in QT (care e dragut, nu zic nu, arata fix ca interfata de Windows care mi-a fost prezentata), pcscd e "middleware-ul". Am mai instalat si opensc si pcsc-tools pentru diverse utilitare pe care le-am gasit "pe net". Din cate m-am prins pana acum obiectul cel mai important din toata tarasenia asta e /usr/lib/libeTPkcs11.so (instalat de catre pachetul de la Alladdin) care este modulul de acces cu care se leaga toate aplicatiile (gen pkcs11-tool --module=/usr/lib/libeTPkcs11.so --alti --parametri), care la randul lui discuta cu pcscd pe care probabil il informeaza cum sa vorbeasca cu device-ul.

M-am dat putin cu opensc-explorer pe device (si n-am inteles nimic din DF-urile si EF-urile alea), dar ce am rezolvat deocamdata a fost sa conving pe dl. Firefox (ma rog, Iceweasel) sa incarce certificatul de acolo, asa ca imi inchei sesiunea de azi cu ceva util:

* Edit -> Preferences ->Advanced -> Encryption
* Security Devices -> Load
* se alege un nume pt. device si i se da calea catre .so-ul minune (aici am constatat ca e cu acces exclusiv, aveam deschis opensc-explorer si dialogul ala a ramas inghetat pana am iesit de pe card)
* va aparea in partea stanga a device managerului va aparea, pe langa "NSS Internal PKCS#11 Module" si "Builtin Roots Module" si tokenul cu numele dat, si sub el toate certificatele (aparent are 6 sloturi, si le pot folosi pe celelalte 5, dar asta in alt episod)
* daca dai click pe token, se activeaza butonul de "login", si poti introduce PIN-ul (desi s-ar putea sa ti-l ceara cand are nevoie de certificat, sa zicem ai autentificare cu certificate client pe undeva)

Am dat exemplul cu FF pentru ca n-am instalat Thunderbird si nici n-am chef deocamdata sa-mi pun, am vazut demonstratie cu el in seara asta cum se poate folosi tokenul pentru semnare cu S/MIME.

Bun, deci pasul principal l-am facut: tokenul si certificatul de pe el par utilizabile bine-mersi in linux. Acu sa vedem daca il putem folosi si la ceva concret...