Administrarea de sistem: din Evul Mediu in era spatiala
Sunt in faza finala a implementarii infrastructurii unui site care are potentialul de a deveni mare, repede. E drept, poate recesiunea mai potoleste boom-urile din zona internetului, poate ca marketingul o sa aibe ghinion sau pur si simplu viseaza la prea mult. Pentru noi cei de langa metal, problemele serioase apar cu adevarat atunci cand succesul depaseste asteptarile. Scalabilitatea e un termen frumos de pus in slide-uri de conferinte web2.0 cu poze de nori luate de pe Flickr, iar diversii manageri si directori de marketing n-o sa inceteze sa-si puna probleme legate de "long tail" sau "user generated content" sau "social networking" sau asa mai departe. (Multumesc inca o data recesiunii ca a mai potolit din mintile infierbantate). Noi astia "de la sapa" avem niste probleme mai simple. "Merge site-ul? (da/nu)"(pentru diverse interpretari ale lui "merge", of course).
Am intalnit de-a lungul carierei de pana acum in acest domeniu ("cariera" poate parea un termen fortat, dar in "internet years" e ceva mai mult, si oricum intentionez sa nu ma las prea curand) un numar respectabil de administratori cu un set de principii si un cod al meseriei care te face sa te gandesti la breslasii Evului Mediu sau la codul Bushido al samurailor sau la modele militare de gandire. Orice te face ca in cazul unei probleme importante, sa fii la datorie indiferent cat e ceasul sau ce faceai putin mai devreme si oricand sa te straduiesti sa faci orice la nivelul maxim calitativ pe care-l poti atinge. Toti acesti oameni reusesc sa inspire celorlalti din jur sentimenul de "E ok, a venit specialistul, oricat e de grava situatia, o sa faca ceva, scoate un iepure din palarie". Iar el o face intotdeauna.
E drept totusi ca stilul direct nu scaleaza si ca incet-incet, pe masura ce mediul de lucru devine mai complex, scosul iepurelui din palarie necesita mai multa planificare si strategie preventiva. Una din intrebarile mele favorite de interviu e sa ma interesez cat de multe sisteme a administrat respectivul, sau cel putin ordinul de marime. Asta pentru ca sunt de parere ca atunci cand ai 1 server lucrezi intr-un fel, cand ai 10 in alt fel, cand ai 100 in alt fel, s.a.m.d. Personal sunt la pasul la care studiez ce probleme apar la o mie de sisteme administrate si incerc mereu sa invat de la cei care au mai multe.
Asta ma aduce iar de unde am plecat: zilele astea punem la punct o infrastructura de cateva zeci de servere pentru un site care e posibil sa ajunga rapid la cateva sute. Cred ca am facut alegerea corecta in impunerea unui sistem "hands-off", de administrare (semi-)automata, reducand situatiile cand cineva se logheaza pe masinile de productie la cazurile exceptionale. Incerc astfel sa imi impun in primul rand mie, dar si oamenilor cu care lucrez, migrarea de la mester la inginer, de la arcas la lunetist, de la navigator la astronaut. Respectul pentru meserie e in continuare acolo, dar in loc de sort de piele purtam mai des halatul de laborator. Ramane si scosul iepurilor din palarie, dar se face (si) la alt nivel.
"Cloud computing" nu aduce in opinia mea nimic nou in domeniu, ci, la fel ca miscarea "Web 2.0" de acum cativa ani, popularizeaza niste instrumente deja existente sub o forma usor de utilizat care va permite mult mai multor oameni sa se impuste singuri in picior. Sau ca sa folosesc o alta expresie des folosita, o sa-i puna sa alerge pe multi care inca nu stiu sa mearga.
Inchei aceste sofisme fara sa ma apuc sa fac o prezentare tehnica despre cfengine sau version control sau alte jucarele care-mi populeaza laboratorul. Nici nu ma apuc sa insir cartile pe care le-am citit despre lucrurile astea. In definitiv, chiar daca asta e un blog, admit ca parerea mea este subiectiva. Astept insa sugestii (sau intrebari) pe mail, rpetre la gmail, sau pe twitter , id-ul rpetre (poate zilele astea aflu si cum se poate utiliza twitter in afara de "am si de-ala").