O problema de logica

In preumblarile mele de azi pe net am dat de pagina xkcd cu The Blue Eyes puzzle. M-a facut sa rad pentru ca o stiam intr-o versiune exceptionala si din pacate intraductibila. E vorba de o versiune in versuri a problemei si solutiei aparuta intr-un almanah Stiinta si Tehnica ce facea parte din colectia mea personala de carti "cool" cand eram mic si pe care am facut acum muuuulta vreme efortul sa o transcriu electronic. Din fericire fisierul original mai exista si, dupa ceva peripetii de transcoding (vai ce concept cretin de diacritice avea windows NT...), o prezint aici intru nemurire:

O problemă a lui Von Neumann

Apărută în almanahul "Știință și Tehnică" 1988
Autor: Constantin OTTESCU
"Electronizată" în februarie 2003 de Rațiu Petru

Șeherezada spune: A fost cândva un sat
În care se-așezase un obicei ciudat:
Când un bărbat e sigur că soața îl înșeală,
Ca să-și păstreze încă onoarea conjugală
El e dator îndată să-și lege bine soața
Și-a doua zi devreme să o expună-n fața
Intrării. Astfel lumea, trecând la el pe stradă
Spre slava comunală să știe și să vadă
Cu câtă-nverșunare și rigurozitate
E pedepsită vina de imoralitate.
Cu toată legea asta, sau poate implicit
Cu-atracția perversă a fructului oprit,
O parte din cadâne, în chip risipitor,
Atât de mult lucrară cu farmecele lor,
Că nu le rezistară bărbații toți din sat.
Deci nu știa de ele doar propriul lor bărbat.
Bărbații din comună (e bine să fim drepți,
Ne va servi-n problemă) erau toți înțelepți!
Nemaiputând să-ndure ocara masculină,
Cadiul îi adună și-n piața arhiplină
(Nici un bărbat din satul acela n-a lipsit)
Le spuse: "De o vreme un adevăr cumplit
Domnește în comună. Sunt unii-ncornorați
De soața legitimă cu ceilalți bărbați.
Că ăsta-i adevărul, așa și nu-n alt fel
Allah îmi este martor, el și nu numai el.
Făceți-vă dreptate cum pravila o cere!"
Și-a părăsit incinta. O clipă de tăcere
S-a-ntins cuprinzătoare pe gloata adunată,
Era știut: cadiul nu minte niciodată
Și doar cuvinte drepte îi înfloreau din gură...
Deci după două sute de zile apărură
Femeile legate de porți cum s-a cerut...
Problema este câte femei au apărut?
Răspuns:
Să presupunem c-ar fi doar o nevastă
Necredincioasă: a lui Cadâr. Atunci de-această
Femeie știe satul și doar Cadâr nu știe.
Dar ce a spus cadiul ne dă o garanție
De existență. Însă Cadâr de alta n-a
Aflat. De-aici conchide c-ar fi nevasta sa.
Deci după prima noapte, cum alta sigur nu-i,
O leagă-n fața porții Cadâr pe soața lui.
Să zicem c-ar fi două, să zicem c-ar mai fi
În plus pe lângă lady Cadâr, madam Ali.
Cum fiecare știe de-a celuilalt și-așteaptă
Pe celălalt să facă pedepsitoarea faptă,
Cum după prima noapte nimic nu s-a-ntâmplat,
Înseamnă că și altul avea de așteptat.
Cadâr de alta însă nu a aflat de fel
Deci și Ali așteaptă... Pe cine? Doar pe el.
Înseamnă că mai trece atunci o noapte nouă
Și după două zile apar la poartă două.
Dar dacă păcătoase cu-a lui Baubec sunt trei?
Baubec stă două zile și-a treia:... 3 femei!
La n femei, n zile: dar dacă-s n+1?
Păi înțeleptu-așteaptă n zile ca nebunu'
Și-n n plus una noapte, cum toți au așteptat,
La poarta dumisale consoarta și-a legat.
Deci după 200 de nopți astfel trecute
Se află-n fața porții femei tot 200.

Comments are closed.