un post fara linux
Azi e 1 aprilie si toata lumea abereaza, asa ca nu scriu despre Linux, scriu despre ceva (sau cineva) aproape la fel de tare: prietenul, colegul si fratele meu intru ale orgiilor culturale Bogdan Boboc, zis si margelatu, bebe, imbobocirea, bobocianul sau pur si simplu bobocu'. Antenumitul personaj este printre putinele mele cunostinte apte sa savureze la adevarata valoare Plant, Hendrix, The Cure, BB King, Weird Al, Bregovic, Taraful din Clejani sau Rudarel, sa dezbata cu aceeasi nonsalanta si lejeritate stiinte politice, filozofie, tactica militara si evolutia calitatii saormelor si sa nu-i fie jena sa se uite nici la filme de arta est-europene, nici la desene animate. Mi se zice mie, mai in gluma, mai in serios, ca-s enciclopedie ambulanta sau ambasadorul wikipediei, dar Bobocu a ridicat chestia asta la rang de arta.
Si ce face imbobocirea sa cu timpul liber de care dispune mai mult decat mine? Evident, asculta muzica si se uita la filme. Si ca intotdeauna, nu-i e jena sa spuna oricui ce gandeste, durandu-l in basca de pretentiile de critic de film sau de talent scriitoricesc al sutelor de bloggeri care simuleaza aceeasi chestie. De fapt, tocmai datorita dispretului sau profund pentru normele blogosferei am aflat abia astazi ca bobocoidul are o pagina (sa-i zicem blog, desi nu-si propune asta) in care masacreaza tot ce-i pica sub ochi spre deliciul apropiatilor.
Azi avem Casino Royale (mwahaha, amen, brother), dar si cele din urma merita rasfoite. Enjoy 