mknod /dev/blog c 1 3

Urmaresc proiectul OLPC (One Laptop Per Child) de multa vreme (de vreo 2-3 ani). In ultimele luni a capatat o amploare deosebita, chiar ma gandeam sa pregatesc un material despre el.

Pe scurt, este vorba de un vis aproape hippiot, un laptop foarte ieftin (targetul initial era de 100 de dolari, s-a depasit nitel aceasta limita), care sa poata fi produs in cantitati industriale si sa fie distribuit din belsug in zonele sarace ale globului. Ca sa folosesc o expresie englezeasca abuzata de prea multe ori, "to cross the Digital Divide" (sau "the Information Gap").

Si nu e ieftin pentru ca e prost, unele din cele mai stralucite minti ale domeniului au inclus tehnologii de ultima ora, pe care mi le-as dori si la laptopurile de consum:

• ecranul LCD are doua moduri de operatie: unul "normal", cu backlight, si unul in care se foloseste de lumina reflectata (ca o carte), folosind astfel extrem de putin curent. Se doreste ca in momentul in care hartia electronica sa fie produsa industrial (adica ieftin), sa fie folosita la o generatie urmatoare
• bateria este foarte performanta si in general consumul a fost redus atat de drastic incat e fezabil sa reincarci laptopul via o manivela, nefiind asfel conditionat de prezenta energiei electrice, din pacate o problema e persista in secolul 21 in multe locuri, chiar si la noi. Am calculat candva cat ar trebui sa pedalez sa tin in picioare un laptop sau un desktop, concluzia a fost ca dupa cativa ani de IT, as putea sa ma inscriu la Turul Frantei, mi se pare fenomenal ca a ajuns fezabila o astfel de solutie.
• Aparatul este in intregime solid-state, nu are parti in miscare. Pe langa consumul scazut, asta duce si la o prelungire de cateva ori a duratei de viata.
• Partea de networking se face wireless, si ceea ce mi se pare nemaipomenit e ca au reusit sa implementeze conceptul de "mesh networking". In esenta, orice nod din retea poate transmite datele mai departe, acoperind astfel distante mult mai mari decat raza unui emitator obisnuit
• Si bomboana din varf, s-a insistat sa se foloseasca software open-source, pentru a mentine spiritul deschis al initiativei. Steve Jobs a fost foarte impresionat de proiect si a oferit Mac OSX pe gratis, dar a fost refuzat politicos.

Cand ai ambitii atat de altruiste, prima reactie este un amestec de admiratie, neincredere ("au ei un interes") si mila ("uite si la nebunii astia, chiar cred ca or sa reuseasca"). Atunci cand se pare ca reusesti, reactiile negative devin mai focusate, in primul rand de la cei care ar avea ceva de pierdut daca starea actuala de lucruri se schimba. Nu e nici o surpriza ca atare ca cele mai zgomotoase declaratii anti-OLPC vin de la Intel si Microsoft.

Si astfel intram in zona politica a acestui articol, care nu exista in draftul de acum cateva zile: preaiubitii nostri conducatori nu sunt de loc entuziamati de acest proiect, iar initiativa d-lui deputat Ioan Ghise este luata in deradere chiar in aceste zile de catre mintile luminate din parlament.

La naiba, suntem atat de putini cei care ar vedea avantajul distribuirii de astfel de "jucarioare" miilor de Nae Moromete si Fanuta Damaschin care inca exista la noi? Chiar crede guvernul ca un laborator cu o implementare de zeci de mii de dolari a AEL incuiat si pazit ca sfintele moaste (situatia cu mai bine de jumatate din ele) are un impact mai mare decat caeva sute de OLPC-uri luate din aceiasi bani? Sau poate le e frica ca cererile de astfel de sisteme ar implica mult mai multa hartogaraie decat rarele apeluri la sponsorizarile de 200$ pentru computere noi?

Trebuie sa existe un set de conditii care sa poata fi indeplinit de un ONG ca sa poata intra in proiectul acesta, pentru ca mi se pare un lucru prea important sa fie lasat la indemana parlamentarilor si guvernantilor.

Update: Aseara n-am avut rabdare sa dau si linkuri, insir aici cateva relevante:

• pagina oficiala a proiectului si wiki-ul (cu detalii despre hardware, software si altele)
• pagina sustinatorilor OLPC in Romania (nu sunt foarte de acord cu abordarea dansilor)
• articolul care m-a enervat asa rau.